Secretul multumirii

Am citit zilele trecute o carte de suflet…nu poate sa nu schimbe omul care o citeste…pur si simplu nu mai poate fi ca inainte…modul de actionare sau macar cel de gandire tot se schimba…e o lectie pentru toti oamenii…aceea de a fi multumiti tot timpul…

Este vorba despre o fetita care a fost invatata de tatal ei sa joace un joc, numit “Jocul multumirii”.

Acest joc consta in a gasi motive de multumire in orice lucru care i se intampla...de exemplu, in momentul in care in loc de papusa, fetita a gasit in pachetele de ajutoare o pereche de carje, tatal ei i-a zis ca ar trebui sa se bucure ca nu are nevoie de acele carje.

Fetita a patit multe intamplari, dar a reusit sa le depaseasca cu ajutorul jocului...de exemplu, ii murise mama cand era mica si la 11 ani i-a murit si tatal…matusa ei a primit-o la ea acasa, dar i-a dat drept camera, mansarda, unde era prea cald vara, prea frig iarna si nu avea covoare sau tablouri asa cum si-ar fi dorit fetita. Cu toate astea, ea tot a gasit sa fie multumita ca statea in acea mansarda…pe fereastra mansardei putea sa vada peisajul frumos de afara.

Si tot asa…in carte sunt prezentate intamplarile prin care a trecut si mai ales cum a trecut prin ele…ce motive de multumire gasea ea de fiecare data…si cum a reusit sa-i faca si pe oamenii care o cunoasteau sa isi schimbe modul de gandire si sa fie si ei multumiti.

Cartea asta chiar te face sa vrei sa fii mai bun cu cei din jur, cu tine insuti…sa nu-ti mai faci rau prin gandurile pesimiste.

Nu e o carte cu teorii psihologice…e o carte despre viata acestei fetite…e putin puerila cartea si toate lucrurile se termina cu bine…dar avem nevoie de astfel de carti…

Cartea se gaseste si in format digital pe net…de acolo mi-am salvat-o si eu pe calculator.

Sper ca pe cei care o vor citi sa ii ajute aceasta carte…

Pace in suflet!

Incoltirea unui gand

Pe langa arborii uscati
Am mai trecut o data...
Era ca si in alte dati
Cand viata nu ma lasa

Si-n aerul intunecat
Vazut-am o naluca
Ce-ntai nedeslusita a fost
Si-apoi fara de duca

Ea-n mreje a cuprins pe loc
Intrega-ngandurare
Si n-a mai vrut sa scap deloc
Din ampla-i revarsare

Asemeni ei mai multe au fost
Si toate impreuna
Au incercat sa umple-un gol
In noptile cu luna

Ramas-am singura cu mine
Desi ca-ntotdeauna
Nu cred ca stiu cum ar fi bine
Si daca viata-i una...