Am citit zilele trecute o carte de suflet…nu poate sa nu schimbe omul care o citeste…pur si simplu nu mai poate fi ca inainte…modul de actionare sau macar cel de gandire tot se schimba…e o lectie pentru toti oamenii…aceea de a fi multumiti tot timpul…
Este vorba despre o fetita care a fost invatata de tatal ei sa joace un joc, numit “Jocul multumirii”.
Acest joc consta in a gasi motive de multumire in orice lucru care i se intampla...de exemplu, in momentul in care in loc de papusa, fetita a gasit in pachetele de ajutoare o pereche de carje, tatal ei i-a zis ca ar trebui sa se bucure ca nu are nevoie de acele carje.
Fetita a patit multe intamplari, dar a reusit sa le depaseasca cu ajutorul jocului...de exemplu, ii murise mama cand era mica si la 11 ani i-a murit si tatal…matusa ei a primit-o la ea acasa, dar i-a dat drept camera, mansarda, unde era prea cald vara, prea frig iarna si nu avea covoare sau tablouri asa cum si-ar fi dorit fetita. Cu toate astea, ea tot a gasit sa fie multumita ca statea in acea mansarda…pe fereastra mansardei putea sa vada peisajul frumos de afara.
Si tot asa…in carte sunt prezentate intamplarile prin care a trecut si mai ales cum a trecut prin ele…ce motive de multumire gasea ea de fiecare data…si cum a reusit sa-i faca si pe oamenii care o cunoasteau sa isi schimbe modul de gandire si sa fie si ei multumiti.
Cartea asta chiar te face sa vrei sa fii mai bun cu cei din jur, cu tine insuti…sa nu-ti mai faci rau prin gandurile pesimiste.
Nu e o carte cu teorii psihologice…e o carte despre viata acestei fetite…e putin puerila cartea si toate lucrurile se termina cu bine…dar avem nevoie de astfel de carti…
Cartea se gaseste si in format digital pe net…de acolo mi-am salvat-o si eu pe calculator.
Sper ca pe cei care o vor citi sa ii ajute aceasta carte…
Pace in suflet!
marți, 10 februarie 2009
duminică, 8 februarie 2009
Incoltirea unui gand
Pe langa arborii uscati
Am mai trecut o data...
Era ca si in alte dati
Cand viata nu ma lasa
Si-n aerul intunecat
Vazut-am o naluca
Ce-ntai nedeslusita a fost
Si-apoi fara de duca
Ea-n mreje a cuprins pe loc
Intrega-ngandurare
Si n-a mai vrut sa scap deloc
Din ampla-i revarsare
Asemeni ei mai multe au fost
Si toate impreuna
Au incercat sa umple-un gol
In noptile cu luna
Ramas-am singura cu mine
Desi ca-ntotdeauna
Nu cred ca stiu cum ar fi bine
Si daca viata-i una...
Pe langa arborii uscati
Am mai trecut o data...
Era ca si in alte dati
Cand viata nu ma lasa
Si-n aerul intunecat
Vazut-am o naluca
Ce-ntai nedeslusita a fost
Si-apoi fara de duca
Ea-n mreje a cuprins pe loc
Intrega-ngandurare
Si n-a mai vrut sa scap deloc
Din ampla-i revarsare
Asemeni ei mai multe au fost
Si toate impreuna
Au incercat sa umple-un gol
In noptile cu luna
Ramas-am singura cu mine
Desi ca-ntotdeauna
Nu cred ca stiu cum ar fi bine
Si daca viata-i una...
vineri, 23 ianuarie 2009
Undeva ... candva
Undeva, candva … intr-o cetate … imparatul cetatii … undeva, candva … a adunat toti oamenii si le-a spus:
- Intr-o saptamana, fiecare, dar fiecare dintre voi sa demonstreze puterea sufletului sau concretizata printr-o piatra.
Din acel moment oamenii din intregul tinut au plecat cautand cariere cu pietre pretioase, sapand, scotandu-le, slefuindu-le, ca sa se prezinte cu piatra lor.
In ziua sorocita, un tanar prins in multele treburi, in dorinta lui de a ajuta cat mai multa lume, a uitat … si brusc si-a amintit…ce mai putea face … unde … unde sa gaseasca piatra cu care sa se prezinte si el alaturi de ceilalti…insa si-a amintit de puterea rugaciunii, asa ca a ingenunchiat si cu pumnii stransi se ruga si spunea:
- Tata Ceresc, te rog … te rog ajuta-ma sa am o piatra… te rog ajuta-ma sa am o piatra in care sa pot pune intreaga mea iubire catre ei…toate dorintele mele ca ei sa fie sanatosi si puternici si recunoscatori … si Tata … ajuta-ma ca prin aceasta piatra sa fiu si eu mai intelept … mai rabdator.
Si uite asa cum s-a rugat tanarul nostru cu pumnii stransi, la un moment dat nu a mai putut suporta arsura din palma si brusc a deschis palma… si in causul palmei se lagana o pietricica mica, mica, cat o bobita … privind-o , a simtit cum intreaga camera se umple de pace si de bucurie si de armonie.
Strangand la piept darul sufletului sau, a plecat la intalnire … a ajuns printre ultimii. Acolo, oamenii , care mai de care se laudau cu minunea de pietre: ia uite a mea ce mare e, ia uite ce culori nemaipomenite are … un altul zicea: ia uite ce minunat e slefuita.
La un moment dat apare stapanul cetatii care spune:
- Acuma fiecare sa-si daruiasca piatra aceluia ce si-o doreste.
Inima tanarului nostru batea … ca se gandea ce va face … cum o va imparti el la 2 sau 3 daca si-o vor dori … si mergea printre oameni, incercand sa dea rodul sufletului sau…pietricica. Numai ca trecand printre oameni cu pietricica lui, acestia cand i-au vazut pietricica aceea micuta, au spus:
- Nu cumva indraznesti ca in locul nisipului tau sa-ti dau minunea mea de piatra…minunea mea frumoasa, slefuita, nemaipomenita?
Si in final … pietrica lui … darul lui de iubire … nimeni nu si l-a dorit…
Cu pasii coplesiti de durere a ajuns acasa … nici nu stie cum a ajuns …a urcat cele cateva trepte ale casei din obisnuinta … a deschis usa camerei … si … in mijlocul camerei a vazut un inger … si ingerul i-a spus:
- M-a trimis Tatal Ceresc sa-I daruiesti Lui pietricica ta … e darul cel mai frumos pe care i-L poate face cineva …
Poveste spusa de Geta Heimler - parapsiholog.
Bonus ... o melodie a lui Gheorghe Iovu, care face terapie prin muzica (meloterapie): http://www.trilulilu.ro/moldovio/a4588cd1ad1e70
- Intr-o saptamana, fiecare, dar fiecare dintre voi sa demonstreze puterea sufletului sau concretizata printr-o piatra.
Din acel moment oamenii din intregul tinut au plecat cautand cariere cu pietre pretioase, sapand, scotandu-le, slefuindu-le, ca sa se prezinte cu piatra lor.
In ziua sorocita, un tanar prins in multele treburi, in dorinta lui de a ajuta cat mai multa lume, a uitat … si brusc si-a amintit…ce mai putea face … unde … unde sa gaseasca piatra cu care sa se prezinte si el alaturi de ceilalti…insa si-a amintit de puterea rugaciunii, asa ca a ingenunchiat si cu pumnii stransi se ruga si spunea:
- Tata Ceresc, te rog … te rog ajuta-ma sa am o piatra… te rog ajuta-ma sa am o piatra in care sa pot pune intreaga mea iubire catre ei…toate dorintele mele ca ei sa fie sanatosi si puternici si recunoscatori … si Tata … ajuta-ma ca prin aceasta piatra sa fiu si eu mai intelept … mai rabdator.
Si uite asa cum s-a rugat tanarul nostru cu pumnii stransi, la un moment dat nu a mai putut suporta arsura din palma si brusc a deschis palma… si in causul palmei se lagana o pietricica mica, mica, cat o bobita … privind-o , a simtit cum intreaga camera se umple de pace si de bucurie si de armonie.
Strangand la piept darul sufletului sau, a plecat la intalnire … a ajuns printre ultimii. Acolo, oamenii , care mai de care se laudau cu minunea de pietre: ia uite a mea ce mare e, ia uite ce culori nemaipomenite are … un altul zicea: ia uite ce minunat e slefuita.
La un moment dat apare stapanul cetatii care spune:
- Acuma fiecare sa-si daruiasca piatra aceluia ce si-o doreste.
Inima tanarului nostru batea … ca se gandea ce va face … cum o va imparti el la 2 sau 3 daca si-o vor dori … si mergea printre oameni, incercand sa dea rodul sufletului sau…pietricica. Numai ca trecand printre oameni cu pietricica lui, acestia cand i-au vazut pietricica aceea micuta, au spus:
- Nu cumva indraznesti ca in locul nisipului tau sa-ti dau minunea mea de piatra…minunea mea frumoasa, slefuita, nemaipomenita?
Si in final … pietrica lui … darul lui de iubire … nimeni nu si l-a dorit…
Cu pasii coplesiti de durere a ajuns acasa … nici nu stie cum a ajuns …a urcat cele cateva trepte ale casei din obisnuinta … a deschis usa camerei … si … in mijlocul camerei a vazut un inger … si ingerul i-a spus:
- M-a trimis Tatal Ceresc sa-I daruiesti Lui pietricica ta … e darul cel mai frumos pe care i-L poate face cineva …
Poveste spusa de Geta Heimler - parapsiholog.
Bonus ... o melodie a lui Gheorghe Iovu, care face terapie prin muzica (meloterapie): http://www.trilulilu.ro/moldovio/a4588cd1ad1e70
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
