Secretul multumirii

Am citit zilele trecute o carte de suflet…nu poate sa nu schimbe omul care o citeste…pur si simplu nu mai poate fi ca inainte…modul de actionare sau macar cel de gandire tot se schimba…e o lectie pentru toti oamenii…aceea de a fi multumiti tot timpul…

Este vorba despre o fetita care a fost invatata de tatal ei sa joace un joc, numit “Jocul multumirii”.

Acest joc consta in a gasi motive de multumire in orice lucru care i se intampla...de exemplu, in momentul in care in loc de papusa, fetita a gasit in pachetele de ajutoare o pereche de carje, tatal ei i-a zis ca ar trebui sa se bucure ca nu are nevoie de acele carje.

Fetita a patit multe intamplari, dar a reusit sa le depaseasca cu ajutorul jocului...de exemplu, ii murise mama cand era mica si la 11 ani i-a murit si tatal…matusa ei a primit-o la ea acasa, dar i-a dat drept camera, mansarda, unde era prea cald vara, prea frig iarna si nu avea covoare sau tablouri asa cum si-ar fi dorit fetita. Cu toate astea, ea tot a gasit sa fie multumita ca statea in acea mansarda…pe fereastra mansardei putea sa vada peisajul frumos de afara.

Si tot asa…in carte sunt prezentate intamplarile prin care a trecut si mai ales cum a trecut prin ele…ce motive de multumire gasea ea de fiecare data…si cum a reusit sa-i faca si pe oamenii care o cunoasteau sa isi schimbe modul de gandire si sa fie si ei multumiti.

Cartea asta chiar te face sa vrei sa fii mai bun cu cei din jur, cu tine insuti…sa nu-ti mai faci rau prin gandurile pesimiste.

Nu e o carte cu teorii psihologice…e o carte despre viata acestei fetite…e putin puerila cartea si toate lucrurile se termina cu bine…dar avem nevoie de astfel de carti…

Cartea se gaseste si in format digital pe net…de acolo mi-am salvat-o si eu pe calculator.

Sper ca pe cei care o vor citi sa ii ajute aceasta carte…

Pace in suflet!

Incoltirea unui gand

Pe langa arborii uscati
Am mai trecut o data...
Era ca si in alte dati
Cand viata nu ma lasa

Si-n aerul intunecat
Vazut-am o naluca
Ce-ntai nedeslusita a fost
Si-apoi fara de duca

Ea-n mreje a cuprins pe loc
Intrega-ngandurare
Si n-a mai vrut sa scap deloc
Din ampla-i revarsare

Asemeni ei mai multe au fost
Si toate impreuna
Au incercat sa umple-un gol
In noptile cu luna

Ramas-am singura cu mine
Desi ca-ntotdeauna
Nu cred ca stiu cum ar fi bine
Si daca viata-i una...

Undeva ... candva

Undeva, candva … intr-o cetate … imparatul cetatii … undeva, candva … a adunat toti oamenii si le-a spus:

- Intr-o saptamana, fiecare, dar fiecare dintre voi sa demonstreze puterea sufletului sau concretizata printr-o piatra.

Din acel moment oamenii din intregul tinut au plecat cautand cariere cu pietre pretioase, sapand, scotandu-le, slefuindu-le, ca sa se prezinte cu piatra lor.

In ziua sorocita, un tanar prins in multele treburi, in dorinta lui de a ajuta cat mai multa lume, a uitat … si brusc si-a amintit…ce mai putea face … unde … unde sa gaseasca piatra cu care sa se prezinte si el alaturi de ceilalti…insa si-a amintit de puterea rugaciunii, asa ca a ingenunchiat si cu pumnii stransi se ruga si spunea:

- Tata Ceresc, te rog … te rog ajuta-ma sa am o piatra… te rog ajuta-ma sa am o piatra in care sa pot pune intreaga mea iubire catre ei…toate dorintele mele ca ei sa fie sanatosi si puternici si recunoscatori … si Tata … ajuta-ma ca prin aceasta piatra sa fiu si eu mai intelept … mai rabdator.

Si uite asa cum s-a rugat tanarul nostru cu pumnii stransi, la un moment dat nu a mai putut suporta arsura din palma si brusc a deschis palma… si in causul palmei se lagana o pietricica mica, mica, cat o bobita … privind-o , a simtit cum intreaga camera se umple de pace si de bucurie si de armonie.

Strangand la piept darul sufletului sau, a plecat la intalnire … a ajuns printre ultimii. Acolo, oamenii , care mai de care se laudau cu minunea de pietre: ia uite a mea ce mare e, ia uite ce culori nemaipomenite are … un altul zicea: ia uite ce minunat e slefuita.

La un moment dat apare stapanul cetatii care spune:

- Acuma fiecare sa-si daruiasca piatra aceluia ce si-o doreste.

Inima tanarului nostru batea … ca se gandea ce va face … cum o va imparti el la 2 sau 3 daca si-o vor dori … si mergea printre oameni, incercand sa dea rodul sufletului sau…pietricica. Numai ca trecand printre oameni cu pietricica lui, acestia cand i-au vazut pietricica aceea micuta, au spus:

- Nu cumva indraznesti ca in locul nisipului tau sa-ti dau minunea mea de piatra…minunea mea frumoasa, slefuita, nemaipomenita?

Si in final … pietrica lui … darul lui de iubire … nimeni nu si l-a dorit…

Cu pasii coplesiti de durere a ajuns acasa … nici nu stie cum a ajuns …a urcat cele cateva trepte ale casei din obisnuinta … a deschis usa camerei … si … in mijlocul camerei a vazut un inger … si ingerul i-a spus:

- M-a trimis Tatal Ceresc sa-I daruiesti Lui pietricica ta … e darul cel mai frumos pe care i-L poate face cineva …

Poveste spusa de Geta Heimler - parapsiholog.

Bonus ... o melodie a lui Gheorghe Iovu, care face terapie prin muzica (meloterapie): http://www.trilulilu.ro/moldovio/a4588cd1ad1e70

Helen Keller

Am ajuns sa o fac si pe asta. Trebuia sa fie ceva extraordinar ca sa fac si lucrul asta. Si chiar asa este. Consider ca toti oamenii trebuie sa afle despre Helen Keller. Si daca nu am reusit sa-i fac sa caute singuri despre ea, poate ca in modul asta o sa reusesc sa-i fac sa citeasca macar de aici.
Bun...
Helen Keller a fost o femeie care a reusit sa-si depaseasca conditia umana. Este un exemplu demn de urmat de toti oamenii.
Pe mine m-a impresionat pana la lacrimi.
Helen keller s-a nascut in anul 1880 in Tuscumbia, Alabama si a trait 88 de ani. La varsta de 2 ani a suferit de o boala febrila in urma careia a ramas oarba si surda si implicit si muta. Cel mai mare neajuns al unui om este sa ramai orb. Dar ce mai zici despre un om care nu a vazut de la varsta de 2 ani?
Practic Helen nu a stiut niciodata cum arata ea, cum arata un om, un animal, natura, obiectele din jurul ei, cum aratau culorile, apa pe care o bea, mancarea pe care o manca...
Poate ca o sa ziceti ca nu este singura care a fost asa...oki...dar ce e uimitor este ca ea nu s-a lasat invinsa, nu a acceptat sa traiasca ca o leguma, ci a facut prea multe lucruri impresionante.
A avut si un ajutor bun alaturi, in persoana lui Anne Sullivan. Aceasta a reusit sa o invete sa comunice cu ceilalti si i-a fost alaturi de la varsta de 7 ani, timp de 49 de ani. Ei i se datoreaza educatia si comunicarea lui Helen.
Si acum urmeaza partea uimitoare de-a dreptul despre Helen Keller:
- a invatat sa citeasca in limbajul Braille in limbile engleza, franceza, greaca, latina si germana;
- a luptat pt drepturile negrilor si a celor asupriti;
-a fost membra a Partidului Socialist American;
- a contribuit la deschiderea de spitale si centre de prevenire a orbirii din numeroase tari ale lumii (a calatorit in 39 de tari...va dati seama...a mers in atatea tari si a fost ca si cum nici nu ar fi mers...nu a vazut nimic...nu a auzit nimic...a actionat in tacere pt viitorul celorlalti);
- la varsta de 24 de ani a absolvit Colegiu Radcliffe, devenind prima persoana surdo-muta absolventa a unei institutii superioare de invatamant;
-a obtinut titlul de doctor de onoare la universitatea din Harvard;
-a scris carti: Calea mea din intuneric, Invatatoarea si prietena mea Anne Sullivan, Lumea mea, Religia mea, Optimismus, Istoria vietii mele (scrisa la varsta de 22 de ani)
-s-a facut si un film care se numeste The miracle worker dupa cartea Istoria vietii mele;
-a fost prietena cu Alexander Graham Bell, Charlie Chaplin, Mark Twain;
-a cunoscut fiecare presedinte de la Grover Cleveland pana la Lyndon B. Johnson, adica: Grover Cleveland, Benjamin Harrison, William McKinley, Theodore Roosevelt, William Howard Taft, Woodrow Wilson, Warren G. Harding, Calvin Coolidge, Franklin Delano Roosevelt, Herbert Hoover, Harry S. Truman, Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson;
-are niste citate superbe:
-despre optimism: „Tine-ti chipul in soare si nu vei vedea umbra.”, „Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.”
-despre suferinta: „Desi lumea este plina de suferinta exista in acelasi timp si capacitatea de a trece peste aceasta.”
- despre viata: „Viata este fie o aventura îndrazneata fie nimic. Nu exista siguranta in natura si nimeni nu a experimentat tot. Evitarea pericolului nu este, pe termen lung, mai sigura decat expunerea.”
- despre cunoastere: „Cunoasterea este fericire, fiindca doar prin cunoasterea cuprinzatoare si profunda esti in stare sa deosebesti adevarul de minciuna, lucrurile marete de cele de factura joasa.”
-in anul 1999 Organizatia Gallup a realizat un sondaj in Statele Unite, al celor mai admirati oameni din lume, sondaj in care Helen Keller este pe locul 5, dupa cum urmeaza:

1. Mother Teresa
2. Martin Luther King, Jr.
3. John F. Kennedy
4. Albert Einstein
5. Helen Keller
6. Franklin D. Roosevelt
7. Billy Graham
8. Pope John Paul II
9. Eleanor Roosevelt
10. Winston Churchill
11. Dwight D. Eisenhower
12. Jacqueline Kennedy Onassis
13. Mohandas Gandhi
14. Nelson Mandela
15. Ronald Reagan
16. Henry Ford
17. Bill Clinton
18. Margaret Thatcher
    

Pt cei interesati sa citeasca mai multe despre cei din topul asta, mai jos va dau linkul cu topul...de unde puteti sa dati pe care personalitate vreti.

http://en.wikipedia.org/wiki/Gallup%27s_List_of_Widely_Admired_People

Mai sunt foarte multe de spus despre aceasta femeie. O sa revin cu detalii dupa ce o sa-i citesc cartea Istoria vietii mele...pe care am gasit-o in format electronic...cine o vrea sa-mi zica.

Intrebarea mea este daca ea a reusit sa-si imagineze ceva in intunericul in care a stat timp de 86 de ani, daca a avut imaginatie? ... in conditiile in care nu stia nici cum arata culorile...

Astept pareri...